Image

Când undele sonore generate, de exemplu, de vocea umană sau de instrumente muzicale ajung în contact cu o suprafață netedă și dură, o mare parte din undă este reflectată mai departe, iar timpul necesar până la stingerea "ecoului" poate fi lung. Efectul rezultat se numește “reverberație” și este caracterizat de timpul de reverberație – intervalul înregistrat de la încetarea emisiei unei surse sonore dintr-o încăpere, în care nivelul reflexiilor generate scade cu 60dB față de sunetul original, adică devine a 1000-a parte din el. Acest parametru depinde de volumul încăperii și de modul de utilizare a acesteia.
Absorbția acustică reprezintă capacitatea unui material de a absorbi energie acustică. Se masoară cu ajutorul coeficientului de absorbție acustică, care poate avea valori de la 0 - când toată energia acustică este reflectată și până la 1 - când toata energia este absorbită.
Conform normei SR EN ISO 11654, clasele de absorbție acustică în care pot fi încadrate finisajele sunt notate cu A,B,C,D și E, unde clasa A corespunde unui coefcient αw=1.
 
Principala cerință în sălile de curs sau audiție este inteligibilitatea cuvântului rostit. Printr-o dispunere optimă a suprafețelor absorbante și reflectante este posibilă influențarea propagării cuvântului rostit în așa fel încât auditorul să nu fie deranjat de o atenuare exagerată sau dimpotrivă, de o reflexie necorespunzatoare a sunetului.
Combinarea materialelor cu caracteristici diferite (ex: plafoane casetate combinate cu plăci pentru suprafețe continue, mari) duce la atingerea efectului dorit.